Gândește-te la mintea ta ca la un parc imens cu câteva drumuri asfaltate și cărări făcute de gândurile trecătoare. În rest, doar gazon, flori și copaci, fără vreo conexiune între ele.

Ideile, în cazul ăsta, sunt plimbările pe cărările care încep în punctul A și te plimbă prin parc până în punctul Z. Cu alte cuvinte, o idee nu e doar destinația în sine, ci și felul în care ai ajuns la ea. O să vezi imediat de ce de la băieții gelați de la Arctic Monkeys, vecina noastră albaneză Dua Lipa sau vărul roșcovan Ed Sheeran.

Bun, acum că avem metafora cu parcul, hai să vedem cum descoperi cărări noi fără să faci din asta un scop în sine.

1. Fă-ți un obicei să ieși din rutină.

Nu trebuie să te muți din țară sau să te faci mov în cap, ci să faci diferit lucruri mici. De exemplu, diseară mănâncă cina cu cealaltă mână și apoi spală-te pe dinți tot cu cealaltă mână. Sau ia-ți de mâncare ceva ce n-ai încercat încă. Sau schimbă ruta spre casă.

O să-ți vină super-idei așa? Eu n-am avut nicio epifanie spălându-mă pe dinți cu dreapta, dar scopul exercițiilor de mai sus nu e să generezi idei, ci să-i arăți minții că se poate și altfel, că există și alte cărări din punctul A în punctul Z.

Uite un exemplu: în 2013 Arctic Monkeys a rupt toate topurile cu albumul ăla alb-negru AM. Băieții au mizat pe Rock & Roll-ul care era la modă când ieșeau ai noștri la discotecă. Doar că după turneu și un purcoi de bani, blank total în trupă. Alex Turner (solistul) avea un blocaj, toate ideile sunau a remixuri după AM, aveau nevoie să rupă rutina.

Și au rupt-o băieții gelați. Alex (la bază chitarist) primise o clapă/orgă retro cu sunete atipice. A lăsat băiatu’ chitara și s-a apucat să compună la clapă. Automat sunetele au devenit mai lungi, trecerile dintr-o notă în alta mai lente, melodiile mai lălăite. Următorul album a fost atât de diferit că a scindat fanii în before & after AM.

2. Ieși din mintea ta și intră în mintea altora.

Dacă n-ai puteri de hipnotist, e ok și să-ți imaginezi cum ar gândi ei în contextul tău. De ce? Fiecare avem rutinele și mecanismele noastre (aka cărările noastre preferate prin parc). Ce pentru noi e boring sau monoton, pentru altcineva poate fi refreshing și îi poate genera idei noi.

Vecina noastră albaneză Dua Lipa, a ascultat multă muzică de prin anii ‘70 înainte să compună Levitating și mintea s-a mulat pe stilul respectiv. De ce a făcut asta? Ca să nu sune la fel ca în albumul anterior.

Levitating, pe lângă succesul cu dansuri cretine pe TikTok, a avut parte și de un proces în care o trupă obscură de raggae zicea că i-a copiat. Ce să vezi, ei, la rândul lor, se inspiraseră, tot din muzica anilor ’70, folosind un ritm specific acelei perioade, ritm pe care nu-l inventaseră ei. Mă întreb dacă peste 50 de ani o să revină la modă „praaa, traaa, fraaa” și ce silabe mai bombăne trapperi de azi.

3. Lasă loc liber pentru explorare chiar și când ai pornit deja pe cărare.

Poți avea o părere sau o intuiție unde vrei să ajungi, dar vezi să nu te blochezi în ideea că fiecare pas trebuie să fie perfect. Multe lucruri care au devenit opere de artă sau produse de miliarde au fost, la început, improvizații. Sau, cum se zice la noi „legate cu sârmă până s-a găsit șurub”.

Văru’ nostru Ediță Șerban habar n-are de multe ori despre ce vor fi cântecele pe care le compune. Nu că habar n-are, nici măcar nu știe pentru cine le compune, iar asta îi dă spațiu să sară de pe o cărare pe alta.

A compus Shape of you cu gândul că probabil o să fie pentru Bieber. Cum? Producătorul lui a venit cu un ritm pe clape, Ed a început să cânte la chităruța aia mică a lui mai multe ritmuri complementare și apoi a ajuns la versuri. Versuri e mult spus. Propoziții e mult spus. Cuvinte e mult spus.

Omul ăsta, deși are un camion de premii la activ, la fel ca Dua Lipa, n-are versuri în primă fază. Bombăne sunete pe post de dummy text. Iar asta e genial în anumite contexte pentru că îi dă libertate totală să vireze complet un cântec spre cu totul alt subiect.

4. Dacă tot am folosit metafora cu parcul – mergi în natură.

Prima oară am auzit de conceptul ăsta documentat științific în Lost Connections. Ideea e că, de multe ori, suntem blocați în mintea noastră într-un du-te-vino pe aceeași cărare, iar natura ne ajută să ieșim de acolo.

Mergi într-un parc, ideal undeva de unde poți vedea până departe (delta Văcărești de exemplu). Când chiar ești aware de mediu, natura are puterea asta de a-ți aminti cât e de vastă comparativ cu cărarea pe care ai rămas blocat.

Dacă vrei să mergi un pas mai departe, aplică punctul 2 în natură. Imaginează-ți ce ar spune și cum ar gândi un nor, un copac, un gușter sau un spic de grâu, ce ar face ei în locul tău. Natura e aici de cu mult înaintea noastră, are o formă de înțelepciune care ar putea să-ți folosească.

5. Aplică legea hazardului dacă ești blocat.

Ideea asta am primit-o de la Elena care, pe atunci, era în formare pe Constelații Sistemice. Aveam niște dileme existențiale și căutam să înțeleg încotro, iar ea mi-a zis „dacă tot ești pe stradă, scoate căștile și fii atent în jur, ce vezi sau ce auzi. De acolo o să-ți vină răspunsul.”

În aceași notă, Bad Guy a lui Billie Eilish are pe post de percuție ceva auzit pe stradă. Fra-su, care i-a produs albumul din 2019, era la o trecere de pietoni și, când s-a făcut verde, a început și semnalul sonor destinat persoanelor cu dizabilități. Doar că era în Australia și acolo totul e mai funky. Niște luni mai târziu și-a amintit de sunet și așa a ajuns să-l includă în ceea ce urma să devină cântecul anului 2020 la Grammy Awards.

📌 Pe scurt:

1. Fă-ți un obicei să ieși din rutină – alege lucruri mici și dese mai degrabă decât schimbări radicale.

2. Ieși din mintea ta și intră în mintea altora. Când ești blocat, schimbă perspectiva printr-un joc de rol sau de imaginație sau de hipnoză dacă crezi în ea.

3. Lasă loc liber pentru explorare. Și Da Vinci schița cu creionul înainte să se apuce de pictat, ce te face să crezi că tu trebuie să știi super clar toți pașii de la început?

4. Mergi în natură. Pe lângă faptul că faci mișcare și toată tolba de beneficii cu care vine la pachet, natura are propria înțelepciune.

5. Apelează la hazard când ai ajuns la gard. Altă rimă n-am avut. Deschide o carte random, ascultă discuțiile de pe stradă (but don’t be a weirdo). Uneori răspunsurile ne vin din haos, nu din structură.

Ăsta a fost episodul 10. Cum a aterizat la tine? Cu ce rămâi din el?

Până data viitoare, zi cu răcoare pe cărare,
Andrei la POARTA 9