Pentru că v-a super plăcut povestea Canva, azi povestesc despre un tip super deștept care a ajuns să creeze cea mai populară aplicație pentru învățat limbi străine. Asta fără să aibă expertiză lingvistică. Mai mult ca sigur știi aplicația, mai mult ca sigur nu știi toată povestea din spate. Let’s go 🎉

📍 Începuturile

Luis von Ahn s-a născut în ‘78 în Guatemala. Are numele ăsta pentru că tatăl lui era neamț. Mama lui a fost printre primele femei care au terminat facultatea de medicină într-o țară cu o situație politică și economică învolburată.

A avut norocul să meargă la o școală cu predare în limba engleză, un privilegiu pe care puțini îl aveau și, ca să-ți faci o idee, dacă știai engleză, ți se dubla salariul fără să ai vreo altă expertiză. Puteai să nu fii bun la nimic, cât timp știai engleză, erai (mai) bine. Dar nu, nu de aici i-a venit ideea de Duolingo.

🌏 Plecarea

Ca să aplice la facultăți din State, a fost nevoit să dea $1200 și să zboare în El Salvador ca să dea TOEFL-ul (un test recunoscut internațional). Asta i-a lăsat un gust amar și a simțit că e o industrie meschină care nu ține cont de posibilitățile oamenilor.

Ajuns în State la facultate, ce să vezi, omul nostru nu a studiat limbi străine, ci matematica, pentru care a primit summa cum laude în 2000 de la Duke University. Dar și-a dat seama că profesorii de matematică nu aveau o viață prea palpitantă încercând să rezolve probleme vechi de sute de ani. Așa că a pivotat.

💰 Prima mișcare

Cum era pasionat de criptografie, s-a înscris la doctorat în Computer Science și, cum se plictisea, a făcut un joc relativ tembel, dar cu mult potențial: jucătorii erau grupați în perechi și li se arăta aceeași imagine. Dacă amândoi scriau exact același cuvânt, treceau la nivelul următor.

Ce nu știau jucătorii e că, de fapt, indexau imagini și texte. Pe limba noastră, scriind ce e în imagine, ajutau motoare de căutare ca Google să își îmbunătățească rezultatele căutărilor.

Așa că Google i-a cumpărat jocul și baza de imagini indexate pentru câteva milioane de dolari. Un mizilic față de ce a urmat.

💸 A doua mișcare

Cum Luis nu prea mai avea presiunea banilor, iar se plictisea teribil. Așa că i-a venit o altă idee ascultând un interviu cu șeful de la Yahoo Mail (remember those yahoo days?).

Cum internetul devenea tot mai popular prin anii 2000, începeau să apară și primii scammeri care fie furau adrese de mail, fie cumpărau sute de bilete la concerte și meciuri și apoi le vindeau la suprapreț.

Așa că Luis a inventat CAPTCHA - varianta aia enervantă de verificare cu litere și cifre foarte distorsionate. Partea bună e că funcționa de minune, partea proastă e că îți lua cam 10 secunde să înțelegi ce scrie. De la ce vine numele? Siiimplu „Completely Automated Public Turing Test to tell Computers and Humans Apart”.

Ce citești acum e un proiect personal prin care aduc la lumină povești ale unor oameni de care, probabil, nu ai auzit. Dacă îți place ce citești, hai pe abonament - e cât o cafea cu lapte și vine cu o reducere simpatică.

Get 11% off for 1 year

Sau, dacă vrei să vezi întâi cum e marfa, uite un free trial - e ca dopul la pepene sau colțul de brânză oferit la piață.

Get 7 day free trial

🧠 Deștept, nu glumă

În 2006, Luis a primit the MacArthur Fellowship, sau grantul pentru genii. Ce însemna grantul? Doar $500.000 cu care să facă ce are chef, doar așa, că era deștept.

Banii au venit numai bine - băiatu’ nostru avea remușcări și se tot gândea cum ar putea să îmbunătățească sistemul lui de verificare, ca oamenii să nu mai piardă atâta timp. Și fix asta a făcut - a creat reCAPTCHA în care a re:gândit atât metoda de autentificare, cât și modelul de business.

reCAPTCHA putea fi folosit pe două paliere simultan:

1. pentru site-uri era o protecție la fel de puternică, dar mai rapidă

2. pentru publicații era o metodă eficientă de digitalizare a cărților vechi, cu texte relativ neclare.

Așa se face că Luis a ajuns să negocieze cu New York Times. Publicația voia să-și digitalizeze arhivele vechi de ziare și a ajuns să-l plătească pe Luis $42.000 pentru fiecare an de tiraje digitalizate.

Cât crezi că-i lua să digitalizeze un an de tiraje? Cam o săptămână. De ce? Pentru că erau sute de milioane de utilizatori care trebuiau să tasteze imaginile cu litere și cifre din ziare vechi, ca să se logheze pe orice site.

Sistemul era atât de eficient, că în 2009 Google a cumpărat și reCAPTCHA, pentru niște zeci de milioane de dolari. Pare că Google avea abonament la Luis, nu invers.

Shhh, te aud cum bombăni că n-am zis nimic de Duolingo. Acum ajungem acolo!

🦉Monolingo și ideea vizionară

În 2010, cu niște zeci de milioane în cont, Luis se tot gândea ce să mai creeze ca să vândă lui Google. Stătea la povești cu un coleg doctorand pe nume Severin Hacker, când au văzut împreună viitorul.

Cum amândoi studiau computer science, și-au dat seama că laptopurile și calculatoarele devin super deștepte și rapide. Atât de rapide că ar putea înlocui profesorii. Ar putea să-i ajute pe oameni să învețe gratis sau foarte ieftin.

Dar ce să îi învețe oare? Fizică? Neh. Matematică? Neinteresant. Mai bine ceva ce îi lega pe Luis și Severin - limba engleză. Luis era din Guatemala, iar Severin din Elveția, așa că erau cobaii perfecți pentru testat aplicația, dar nu și pentru predat engleză.

S-au apucat băieții de treabă și, pe naming au avut multe idei tembele, printre care FLNT (de la Fluent) și Monolingo, care suna a boală. Așa că au mai căutat un pic până au ajuns la Duolingo.

🌟 Prima versiune

Întâmplător sau nu, Luis a ținut un TED Talk în perioada aia, iar la final le-a zis oamenilor de Duolingo care, în acel moment, era doar un waiting list. Câți crezi că și-au lăsat datele ca să testeze aplicația? 500? 1000? 5000? Nu. 25.000 de oameni.

După ce au strâns 3 milioane de dolari (că doar nu plătea din milioanele lui), s-au apucat de implementat și au făcut rapid prima versiune de app. Până s-o lanseze, cei 25.000 de oameni din waiting list s-au transformat în 300.000.

În primii 4-5 ani, Duolingo a fost complet gratuit, pentru că scopul lor nu era profitul încă, ci validarea formulei și algoritmilor de predare. Cum au reușit să stea atâția ani fără să ceară bani? Au cerut, dar nu de la useri, ci de la investitori. Cât? Vreo 100 de milioane în total.

Dar asta n-a durat mult că na, asta se întâmplă când strângi sute de milioane de la alții. Investitorii încep să ceară rezultate. Din 2017 au implementat sistemul free to use with ads + varianta plătită. Pe atunci aveau cam 20 de milioane de useri.

📈 Duodublu

Unde a ajuns Duolingo după CAPTCHA și reCAPTCHA? La 500 de milioane de useri, din care vreo 75-80 de milioane de useri activi.

Câți bani a ajuns să genereze? 630 de milioane de dolari pe an - mai bine de 70% din subscripții. Dacă tot suntem la capitolul cifre, uite câteva detalii interesante:

• au cam 20 milioane de useri activi zilnic

• din cei 500 de milioane, doar 5 milioane plătesc.

• în ultimii ani, veniturile lor au crescut în medie cu 30% pe an

🤫 La limita eticii

Pe de altă parte, din perspectiva multor lingviști, Duolingo nu e așa de eficient să te învețe limbi străine. Unii experți (sau hateri) spun că Duo nu te ajută deloc să înveți limbi străine, ci te învață cuvinte cu care n-o să știi ce să faci în viața reală.

Dar aplicația e construită super smart la nivel de interacțiune. Folosește multe elemente de gamification care sunt la limita eticii - de la mail-uri care te cam manipulează emoțional, până challenge-urile de genul „1 year streak”.

Ce mi se pare fascinant e că Luis nu vede nimic în neregulă cu asta, ba chiar se mândrește cu cei 1 milion de useri hiper-conștiincioși care au mai mult de 365 de zile consecutive în care au folosit aplicația.

Problema cu Duo e că te învață multe fraze care n-au nicio utilitate (știu pe testate că e greu să folosesc „Mi caballo come manzanas” - n-am nici cal, nici nu mă ajută informația când vreau să comandă o Paella).

Cu toate astea, este cea mai folosită aplicație educațională din lume și, într-adevăr, o poți folosi în continuare gratuit, cât timp nu te deranjează reclamele. Și, pentru un nivel de bază, într-o țară în dezvoltare, engleza învățată cu Duolingo e mai bună decât nimic. E o șansă în plus la un viitor mai bun. Fix cum și-ar fi dorit Luis în adolescență.

Ca să încheiem pe plus, las aici o colecție de meme-uri cu Duo 👇

📌 Ce mi-am luat eu din povestea asta

1. Boring business is sometimes amazing business. Unele soluții nu-s nici funky, nici good looking - CAPTCHA arăta hidos dinadins, scopul ei era să oprească boții, nu să delecteze retina. Dar cine a făcut niște zeci de milioane rezolvând o problemă plictisitoare?

2. Uneori ajută să creezi ceva ce nu te pasionează. Așa vei gândi mai la rece și vei căuta soluții fără să te atașezi de ele. Dacă iese, super, dacă nu iese, e ok, nu te dărâmă.

3. Ai grijă când te zgârcești. Unul din regretele lui Luis e că a cerut prea mulți bani de la investitori, când el avea o bună parte din ei în bancă. Așa a cedat o felie mare din companie investitorilor care acum îl presează să facă profit.

4. Etica nu-i pentru toată lumea? De asta e plin internetul de meme-uri cu Duo care a devenit un fel de recuperator de credite. Când exagerezi cu manipularea emoțională, oamenii te vor arăta cu degetul și, pe termen lung, s-ar putea să aleagă competiția.

🙃 Oamenii atipici de lângă noi

Am început o secțiune scurtă și simpatică despre oameni care fac lucrurile altfel și pe care merită să-i descoperi.

Azi ți-o prezint pe

Pe Erika am cunoscut-o la un event POARTA 9, unde am povestit despre teama de a ieși în lume. Apoi am descoperit cât de mișto e ca om și ca specialist în Comunitatea 9.

Fun fact: ea m-a convins/inspirat să încep să scriu pe substack. Check her out.

Dacă știi oameni mișto, vrem să-i cunoaștem și noi 💛

Leave a comment

Până data viitoare, zi cu soare pe cărare,
Andrei de la POARTA 9 - agenție de naming, branding și comunicare